Un nou inceput....

      Mi-am deschis ochii spre un nou inceput...
 Vreau sa ating ceva ce nu am mai avut..nu am mai vazut...
 Vreau sa prind curaj sa spun, sa nu permit sa depind de rautatea nimanui...
 Acum am alti ochi si e senin din nou..ca prea multi nori m-au lovit.
 Mi s-a spus ca e o lume nebuna si ca doar eu pot sa ma ajut...
 E o lume nebuna in care trebuie s-o iei de la capat chiar daca doare!
 Inceputul rasare ca un soare...si tot ce a fost usor usor dispare...
 Dimineata observ cum ceva s-a schimbat..zambetul de pe buzele mele a colorat soarele...
 Amintirile le las in spate pentru ca nu mai am lacrimi si nu mai vreau sa plang...nu mai vreau sa ma gandesc, nu are rost sa pastrez ce a fost.
 E un inceput fara nici un regret...

PENTRU CA TOT CE AM PIERDUT E DE MULT PIERDUT SI PUS SUB PUNCT!!

Schimbari...

     Am acumulat in minte mii si mii de intrebari!
 Imi poate raspunde cineva la ele? Nu cred...
 Gen: -De ce lumea se schimba?
-De ce lumea minte?
-De ce lumea nu are sentimente?
-De ce lumea are o satisfactie cand altii sufera din vina lor?
 Si cum am spus...nimeni nu stie sa raspunda...Tu stii? nu prea cred...
 Daca as putea as face 1 planeta numai pentru 1 persoana.
 Poate e mai bn sa fim singuri...asa nu ranim pe nimeni...nu ne raneste nimeni...nu mintim...nu suntem mintiti...
 Unii mi-au spus ca sunt nebuna daca incep sa gandesc asa...Si ce?
 E felul meu de-a fi si de-a gandi...
 Daca nu va place, ignorati-ma!
 Cand totul pare a fi cat de poate de bine...cand e totul ireal...apare o schimbare!
 De caracter...de circumstante...de sentimente...sa mai continui?
 Deja te gandesti de cate ori ai facut asta...si ce sau cum ai schimba asta!
 Insa asa esti TU...asa procedezi TU....asa ranesti TU...

Citate ..

"Deci nu lasa pe nimeni sa devina totul pentru tine caci atunci cand va pleca vei ramane fara nimic."

"Cand am avut toate raspunsurile, intrebarile s-au schimbat."

"...S-a intors cu spatele la mine si crezand ca-si pierde mintile, mi-a spus: "M-am indragostit de-o amintire!"

"Te pot intreba daca ma iubesti sau daca luna e verde si tu imi vei raspunde evaziv si eu voi intelege orice poftesc. Ar trebui sa invat de la tine. Asa se cucereste lumea."

"Melancolia e sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar in mijlocul paradisului."

"Omul se impiedica uneori de adevar, dar cel mai adesea se ridica si isi continua drumul."

"Fii un om bun de cate ori e posibil. Si e posibil intotdeauna."

"Pentru dragostea unui trandafir trebuie sa suporti spinii."

"Cele mai frumoase zile din viata sunt cele pe care le inchidem in cripta amintirilor."

"Cand tu reusesti sa fii trista, alte 10 fete reusesc sa zambeasca pentru ca te-au facut sa suferi. Eu niciodata nu voi da satisfactii celor care vor sa ma vada suferind. Apogeul vietii este atunci cand poti sa zambesti din toata inima chiar si atunci cand sufletul iti plange."

"Nu intotdeauna trebuie sa intoarcem pagina. Uneori trebuie sa o rupem."

"Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat."

"Zambetul dureaza o clipa, dar amintirea lui, o viata intreaga."

"E simplu sa ignori, la fel de simplu e sa ajuti."

"Viata e o lupta la care nu trebuie sa renunti nici macar in gand."

"Nu conteaza atat de mult ce faci, ci cata dragoste pui in ceea ce faci."

"In viata daca ai de ales intre suflet si frumusete, alege sufletul, caci el intrece orice frumusete."

"Exista zile in care "a trai" nu are nici un sens. Vreau sa traiesc doar pentru acele zile in care viata inseamna vis de neuitat."

"Nu vei avea niciodata o a doua sansa pentru a face prima impresie."

"Traieste si iubeste. Nu ai o vesnicie la dispozitie."

"Viata nu este o repetitie generala. E timpul sa inceapa spectacolul. Sunteti in direct. Traiti!"

"Sa vrei sa fii altcineva e o risipa a ceea ce esti cu adevarat."

"Vine o zi, cand din iubire ramane o amintire."

"Toate lucrurile au fost spuse, dar cum nimeni nu asculta, e nevoie sa se spuna din nou."

"Cineva care a ras cel putin o data din toata inima nu are cum sa fie complet rau."

"Omul care incearca sa cucereasca dragostea cuiva prin fapte bune, ajunge sa faca experienta amara a ingratitudinii."

♫♥ Born From A Boom Box ♫♥

Cineva mi-a spus:
"Drumul e mai plin de satisfactii decat destinatia!"
 Iar eu nu am inteles ce vrea sa spuna.
 Asta deoarece credeam ca exista un singur drum pe care poti sa descoperi ce vrei de la viata.
 Insa, daca alegi acel drum, nu inseamna ca trebuie sa le ignori pe celelalte.
 Acum imi dau seama ca ceea ce se intampla pe parcurs conteaza.
 Piedicile...Cazaturile...Si prieteniile...
 E o calatorie, nu o destinatie.
 Cred ca trebuie sa ai incredere ca "filmul" se va termina asa cum trebuie...

Locul ei...

          Ai simtit vreodata ca traiesti in spatele unei umbre...?
 Ai simtit vreodata ca tremuri in fata ei...?
 In comparatie cu ea, tu esti doar un mister.
 In sentimentele lui doar o nimfa a intunericului.
 Poate existi...dar nu te poate vedea...
 Simti pentru el lucruri pe care le credeai imposibile...e doar un vis sau un cosmar in care traiesti zi de zi...
 Pe ea a iubit-o enorm de mult...speri sa te iubeasca si pe tine macar un sfert din oceanul sentimental care i-a pecetluit sufletul...

Intr-o zi

        Te voi astepta pana cand nu vei mai fi doar in mintea mea.

 Iti mai amintesti cand eram doar noi doi in tot universul? Tu erai tot ce aveam...eu eram tot ce aveai...

 Ochii nostrii inca nu s-au intalnit, dar te simt aproape.

 Tu pentru mine esti petalele celui mai fin trandafir.

 Cand inchid ochii te pot simti, te pot atinge si nu vreau sa-mi dai decat dragostea ta.

 Imi doresc sa-mi spui: "tu esti cea pe care am asteptat-o"...iar sufletul meu sa-ti spuna ca nu-si au rostul cuvintele.

 Daca te iert, iarta-ma si tu.

 Insa tot mai sper ca intr-o zi, vei fi iar in viata mea.

Iubire si suferinta

Se intampla in viata sa iubesti si sa fii ranit...iti iei viata de la capat, vrei sa uiti totul dar amintirile sunt mereu in mintea ta, spunadu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta. Acum e tarziu sa adaugi ceva la tot ce a fost frumos...s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scut incat ti-a amutit gandul prin lacrimi.
 L-ai cautat printre imagini pline de frumusete, imagini atat de placute incat nu l-ai putea uita vreodata.
 Te intrebi mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa iubesti atat de mult persoane cu care nu poti fi...Daca nu sunteti facuti unul pentru celalalt, de ce v-ati intalnit?
 De ce sufletul iti este luat tocmai de acela care nu are nevoie de el? Oare exista dragostea absoluta?
 A fost un vis aproape implinit!
 Te-ai lasa purtata de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesti momente frumoase.
 In acel moment lacrimi curgeau singure de fericire, credeai ca el e persoana pe care ai asteptat-o.
 Se spune ca o singura data in viata gasesti dragostea adevarata...tu ai gasit-o, dar el a facut ca sa dispara!
 Cand vei citi aceste randuri o vei face cu mintea si sufletul caci ochii iti vor fi inecati in lacrimi.
 Acum stie ca esti fericit, stie ca nu mai inseamna nimic pentru tine, dar se multumeste ca a fost candva...ca ati trait amandoi acelasi vis...

O poza cu noi

Iti spune ca-ti lipseste, iti vorbeste...
 Este departe iar ziua uneori de preschimba in noapte...
 E o poveste in care "doi" sunt singurii eroi, sunt probleme, toate sunt mai frumoase chiar si complicate.
 Daca esti tu, daca e el; in poveste e al tau iar tu esti a lui. Lumea va strange in brate, mana lui o strange pe a ta, va fi ca un triumf.
 Dragostea e cea care va poarta pe nori iar cand veti reveni pe pamant, ingerii va vor avea in gand.

Vant si petale

Citeste gandul chiar daca pana acum nu ai reusit, asculta cine este nu doar ce spune.
 Paginile din povesti de iubire le rupi; crezi numai in pagini despre tine.
 Cand vei vrea sa pari ce tie nu-ti place te va imbraca un zambet fals si vei da vina pe tot ce-i rau.
 Poate fi liniste chiar daca-i zgomot, e rece, in jurul tau predomina intunericul, nu aduci nici o raza de soare.
 Daca tu ai fi o stea, el ar incerca sa-ti dezlege misterul; cu totii stim ca nu va reusi. Nimeni nu a facut-o pana acum...el inca spera.
 Va avea grija sa nu atingi niciodata pamantul.
 Daca-ar fi aici...acum...ti-ar spune ca vrea sa-ti fie cer, soare, vant si petale.

Anotimp uitat de timp

Tu nu poti fi ca ea, asta ar insemna sa fii lasa; in schimb esti curajoasa.

 Rana pe care ti-a provocat-o devine pe zi ce trece mai profunda si ai senzatia ca stai de vorba cu o stanca.

 Acum nu te poti da jos de pe norul plin de defecte. Ochii tai plang dar obrazul este uscat. Ti-e frica sa schimbi ceva dar nu ai de ce sa risti.

 Daca nu spui da sau nu, vei pierde, ai nevoie si de fapte.

 Ti-e frica dar nu vei recunoaste, te ratacesti, vei gresi usile, vrei sa evadezi.

 E anotimp uitat de tot, chiar si de timp.

Iubirea...

Iubirea e fragila si nu stim intotdeauna sa avem grija de ea.

 Doar trecem prin misterele ei, sperand la ce e mai bine, si sperand ca acest lucru fragil va supravietui impotriva oricarui obstacol.

 Dupa parerea mea, iubirea este singurul cuvant pentru care definitiile nu-si au rostul.

 In comparatie cu mine, ceilalti cred ca iubirea ar trebui sa fie o stiinta dupa care sa ne putem ghida in viata.

 E vis...sau realitate?

 Este asemeni unui labirint imens; in el e pierduta jumatatea ta.

 Iubirea vine cand vrea si nu anunta cand pleaca.

 Este acel sentiment ce ne incearca pe toti cel putin o data in viata.

 Am ajuns la concluzia ca iubirea nu poate fi explicata si doar demonstrata.

 E ca vantul, spunea cineva, nu o vezi, dar o simti.

 Sa iubesti nu e nimic...

 Sa fii iubit e ceva...

 Sa iubesti si sa fii iubit e totul...

Fericirea...

"O zi de fericire, un an de lacrimi cere."

 Asta spun eu, si probabil au spus la randul lor si inteleptii.

 Si am dreptate...sau poate nu...

 Ani de-a randu, fericirea a fost o bataie de cap pentru multe persoane.

 A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi.Si da, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea.

 Dar nu trebuie ignorat faptul ca ai nevoie de ceilalti pentru a fi fericit.

 Si pana la urma unde putem gasi fericirea?         Noi presupunem ca aceasta cautare are sens si nu este "vanata de vant".

 Omul fericit este acela care traieste in armonie cu lucrurile sau isi accepta in intregime destinul.

 Fericirea este una din marile intrebari ale sufletului si va mai ramane inca unul din misterele existentei acestuia.

Say Goodbye...

Stiai ca dragostea loveste?

 Fosta iubire e cea care te urmareste ca un dusman, vrea sa-ti inece inima in lacrimi iar rana sa-ti ramana nevindecata.

 Durerea e asemeni unei fiare care te pandeste pana cand o sa-ti moara si ultima speranta.

 Nu se mai linisteste...cand esti slabit si nu ai putere sa lupti, te ataca si cazi la pamant in timp ce astepti sa treaca timpul.

 De cate ori o sa-ti fie greu?

 De cate ori trebuie sa te ridici ca sa ajungi la fericitul si asteptatul final?

 Azi esti cea mai fericita persoana de pe pamant,maine suferi in tacere si simti ca nu mai existi, ca toti ce-au fost cu tine te-au lasat.

 Ai de infruntat singur o intreaga lume.

 Cauti un loc unde sa fugi, sa evadezi. Nimeni sa nu te vada si sa gasesti ceea ce cauti de atata timp...

 Intr-o simpla privire, intr-un simplu sarut...

[Distanta...]

          La inceput crezi ca ii poti rezista.
 Te loveste o iluzie, aratandu-si o infatisare asemeni unei sperante.
 Cunoscutii observa ca radiezi de fericire. Simti ca pentru prima oara esti fericit.
 Totul din jur parca pluteste in prezenta ta.
 Dar cat crezi ca va rezista toate astea?
 Dupa parerea mea, doi ani. Nu mai putin pentru ca e iubire adevarata. Nu mai mult pentru ca razboiul il castiga distanta. Are alaturi dorul.
 Deja fericirea de la inceput se transforma in suferinta curata.
 Visul frumos in care traiai se preschimba intr-un cosmar din care nu te mai poti trezi.
 Pentru tine personal, nu conta distanta; fericirea era totul...
 Dar conteaza si de cei de langa tine.
 Asta datorita faptului ca nu esti egoist.
 Trece un timp si rana nu poate fi vindecata. Te intrebi de ce...credeai ca daca durerea e mai mare decat iubirea pe care i-o purtai, vei trece peste trecut. Sau mai exact...peste EA.
 Nu reusesti...ce mai poti face?
 Cauti fericirea in bratele altei fete. Iar nu reusesti.
 Ramane EA in mintea si sufletul tau.
 Totusi mai incerci sa vorbesti cu ea, poate mai exista o speranta.
 Pentru ea nimic din trecut nu mai conteaza.
 Te simti sfasiat pentru a doua oara.
 Nu are logica...credeai ca e iubire ceea ce simte pentru tine.
 Poate a fost...si poate va fi...

Privirea...

          Se zice ca privirea nu te minte.
 Poti spune un lucru, iar ochii tai sa dezminta ceea ce ai zis.
 Stiu...nu o faci intentionat.
 De multe ori am vazut asta...asa nu am crezut vorbele, numai gandurile.
 Cand constat ca privirile rup tacerea, realizez ca vorbele ar fi in plus.
 Nu dau doi bani pe cuvinte...incerc sa ma ascund de ele...dar totul e in zadar. Ma urmaresc pas cu pas.
 Nu prea pot schimba asta...presupun ca ar trebui sa le accept, dar sa constientizez ca realitatea e alta.
 Privirea...te poate face sa zambesti, sa iubesti, chiar sa fii fericit.
 Dar pe de o parte, o privire te intristeaza, te dezamageste si intr-un final sa versi lacrimi.
 Pana la urma ce e de facut? Sa asculti privirile sau vorbele.
 Vei afla raspunsul cand vei citi in ochii mei. Fie ca vrei fie ca nu, imi vei vedea privirea.
 Se reflecta in aceste randuri.

Nu ma cunosti!

Stii lucruri despre mine. Ceva obijnuit, ce stie toata lumea.

 Poti spune ca ma cunosti de multi ani, dar de fapt nu stii nimic despre personalitatea mea.

 Mereu am zis si cred in ceea ce spun...aparentele inseala.

 Tu daca ma stii de doi ani de zile, pot spune ca ma cunosti mai putin ca o persoana ce sta doua ore sa vorbeasca cu mine.

 Dupa parerea mea, conteaza mai mult sa stii cum gandeste o persoana, ce simte, decat sa stii detalii inutile despre aceasta.

 Insa, dupa ce o cunosti, incepi sa-ti doresti sa o schimbi.

 Probabil de asta nu vreau sa vada lumea cum sunt de fapt.

 "Nu ma cunosti"...crezi ca poti schimba asta?

 Cateodata stau si ma intreb...sunt zeci de persoane care ma stiu...poate chiar sute.

 Dar cati stiu ce-mi doresc, ce-mi place sau mai ales ce nu-mi place.

 Am constatat ca nimeni.

 Poate dupa ce vei citi asta, vei sta si te vei gandi la ce-mi place si ce nu.

 Daca ma intrebi pe mine, e cam tarziu.

 Spui ca ma cunosti nu, bun; atunci inseamna ca trebuie sa stii.

Ganduri de jurnal...

      Astazi va fi diferit. Trebuie sa fie.

 Va zambi, si va fi real.

 Zambetul ei va spune "sunt bine, multumesc," "da, ma simt mult mai bine."

Nu va mai fi fetita trista. Va fi noua, altcineva.

 E singurul mod in care o poate scoate la capat.

 A trecut ziua. A trebuit sa spuna "n-am nimic, mersi," de cel putin 37 de ori.

 Si n-a spus-o nici macar o data. Dar nimeni n-a observat.

 Cand cineva te intreaba "ce faci" nu vor cu adevarat un raspuns.

 Si-a pierdut controlul astazi. Tot ce a pastrat ascuns inauntru a venit in graba la suprafata.

 Daca nu scrii ce patesti uiti; iar amintirile sunt prea importante.

 Nu s-ar fi putut insela mai grav; a crezut ca daca va zambi, va reusi sa-si croiasca drumul.

 Pretinzand ca totul va fi bine.

 A avut un plan, a vrut sa schimbe ceea ce a fost. Sa-si creeze o viata drept cineva fara trecut. Fara durere.

 Cineva plin de viata. Dar nu este chiar asa usor. Lucrurile rele raman cu tine.

 Nu poti scapa de ele, oricat de mult ai vrea.

 Tot ce poti face e sa fii pregatit pentru bine. Ca atunci cand soseste, sa-l inviti inauntru deoarece ai nevoie de el.

No Name Crew...

Am intrat in acest grup...pot spune ca m-am integrat.

 Imi placea mult ce faceam alaturi de ei.

 Erau ca o familie...cu bune cu rele.

 Existau si certuri dar pasiunea pentru dans invingea orice obstacol.

 Regret foarte mult ca am facut parte din "No Name Crew" numai doua zile.

 Doua antrenamente care mi-au trezit ambitia spre abis.

 Alaturi de ei am observat ca dureaza putin un moment de fericire...dar e de neuitat.

 Cand incepeam repetitiile, eram trup si suflet acolo...uitam de tot ce era afara...dincolo de sala.

 Toata lumea s-a purtat frumos cu mine. M-au ajutat sa invat.

 Imi pare foarte rau ca a trebuit sa renunt la visul meu.

 Ca de obicei a trebuit sa intervina ceva.

 Sper ca ei sa aiba mult succes in ceea ce fac.

 Au muncit mult sa ajunga pana aici si presimt ca vor fi cei mai buni.

Cuvinte...

          O vezi...ramai profund remarcat. Te simti atras de privirea ei si simti ca te cutremuri cand e langa tine.
 Sentimentele sunt de vina.
 A fost dragoste la prima vedere.
 Stai si-ti amintesti cuvintele ei, spuse in ziua in care v-ati cunoscut.
 Preferi sa va intelegeti doar din priviri. Probabil cuvintele in clipa de fata sunt de prisos.
 Nu le mai gasesti.
 E un basm pentru tine si iti doresti sa fie realitatea.
 Orice cuvant rostesti, dezvaluie sentimentele tale.
 Clipele frumoase le vei imparti cu ea, iar cele urate le vei alunga de langa dragostea voastra.
 In zilele in care nu-i intalnesti privirea, sufletul tau plange mai mult ca ploaia.
 Vrei ca ea sa stie ca o vei iubi pentru totdeauna. Dar cuvintele iar dispar.
 Poate va fi mai usor sa-i arati ce simti.

Ura din suflet...

         Pentru tine totul parea roz.
 Poate a fost, sau poate...doar o minciuna.
 Fericirea poate fi inselatoare.
 Toata lumea parca-ti ascundea lucruri, chiar si prietenii.
 In mare parte, nu ti-au spus adevaru pentru ca sigur ai fi suferit.
 Sentimentele tale erau puternice.
 Insa, tot din jur se intuneca...nu mai vedeai partea frumoasa a lucrurilor.
 E foarte greu.
 Ai nevoie de cineva care sa fie aici, sa te ridice cand simti ca pici.
 E posibil sa-si fi bagat mana destinul si "te loveste" un alt "tu".
 Presupun ca te intrebi daca e real.
 Nu te atasezi la inceput deoarece in sufletul tau predomina:  frica, tristetea, ura, suferinta.
 Te rogi sa nu te dezamageasca intr-un final ca toti ceilalti.
 Dar daca e "tu",  nu o va face; stii foarte bine asta.
 Realizezi ca merita sa pierzi un lucru daca vei castiga ceva mult mai bun; exact ce-ti trebuie.
 Tine-ti aproape stelele care te completeaza.
 Nu e tocmai totul perfect, dar o sa fie.

Mandria...

          "Mandria este apararea autonomiei personalitatii impotriva mediocritatii disperate si obraznice."
 Unii in viata, castiga mandria pe meritul lor.
 Au daruit material sau spiritual si au primit in schimb lucruri marete si mult mai valoroase.
 De fapt, oricine ar putea fi mandru...de tara, de familie, chiar si de propria persoana.
 Mandria proprie poate fi interpretata gresit de catre persoanele negative din viata de zi cu zi.
 Si aici nu e vorba de anturaj. Ma refer la oricine.
 De ce tu ai parte de tot ce ti-ai dorit si ei nu?
 Uneori te simti vinovat...de ce tu si nu ei?
 Poate s-au nascut ghinionisti.
 Fii mandru ca ei si nu tu.
 Ai grija sa nu te atace lacomia.
 Din moment ce ai un atuu, foloseste-l si ajuta-i pe cei care au nevoie.
 Te vei simti cu mult mai mandru.

Pe dos...

        Vrei sa scrii...sa te descarci.
 Ideile iti curg in minte. Dar ghinion, pixul fuge de pe foi.
 Nu-i plac gandurile din aceasta seara.
 Fara el nu ai nimic.
 Deschizi o carte cu poezii si citesti. Dai pagini la rand cu o viteza uluitoare.
 Cauti un vers in care sa regasesti starea actuala in el.
 O inchizi dezamagita.
 Gandurile inca te urmaresc.
 Te uiti in jur...alte foi scrise, aruncate fara logica, nimic nu mai e logic fara pix.
 Continui sa-ti cauti cel mai fidel prieten.
 Cu el ai putea face din noapte zi, din apa foc, din vis realitate.
 Dar astazi pixul nu vrea.
 Inchide ochii si maine va fi altfel.

Bezna...

         Bezna te loveste...lumina bizara pare ca se stinge.
 A disparut!
 Te uiti in fata...intuneric.
 In spate...intuneric.
 In stanga si-n dreapta acelasi lucru.
 Stai si te gandesti. In situatia de fata cu ce te-ai putea compara...
 Un copil...nu! El e intotdeauna inconjurat de lume.
 O floare...nu! Ea radiaza de fericire. Stiu, suna ciudat dar culorile ei te fascineaza.
 Pana la urma...nu te mai gandesti. Nu gasesti nimic.
 Te uiti iar in jur. In sus...
 Observi un cer plin de stele.
 Numai una singura vede prin tine. Parca si tu vezi prin ea.
 Ai remarcat la ea ce-ti lipseste tie.
 E steaua ta...Te completeaza si te ridica atunci cand te simti la pamant.

Ploaie...

            Cand eram mici, ploaia ne speria.
 In imaginatia noastra, fulgerul era personajul cel rau iar tunetul, scavul acestuia.
 Ca in orice poveste, sunt si eroi...parintii care ne luau in brate si ne pupau pe frunte pentru a ne linisti.
 Acum, oameni "maturizati", vedem ploaia ca pe un nimic.
 Nu ne afecteaza...nu vedem partile rele ale acesteia.
 Acum nu mai simtim nevoia sa fim luati in brate...sa ne simtim protejati.
 Ploaia nu mai poate apropia pe nimeni.
 Ar trebui sa gandim iar ca un copil si poate va fi o lume mai buna.
 Dar nu cred ca o simpla ploaie e de folos...

Curcubeu...

        In lumea mea inseamna putere.
 E in razboi cu vremea rea si o invinge.
 Dupa picaturile pline cu tristete, apare el cu acele culori jucause care accentueaza frumusetea naturii.
 Suntem mici si aratam cu degetul spre el mirati, in timp ce tragem de maneca parintii pentru a se bucura alaturi de noi.
 E ceva frumos...ireal...
 Adultii uita sa se bucure alaturi de noi, sunt prea ocupati cu treburile lor.
 Crestem...si la randul nostru avem copii.
 Dupa ploaie...iar apare.
 Alte chipuri fericite aduse cu el.
 Ciudat e ca faci exact ce nu-ti placea cand erai copil.
 Iti vei da seama ce este cand te va lovi un deja vu.

Nori...

          O carare ce duce spre nefericire.
 Incearca sa nu pasesti.
 Stiu...e totul trecator...dar gandeste-te la clipele in care pune stapanire pe viata ta sau pe fericirea care-ti apartine.
 Norii...aduc ploaie...
 Nefericirea...aduce suferinta...
 Nu-mi place ploaia; la fel ca suferinta, e rece si cand ma atinge imi da fiori.
 E neplacut...e inutil...
 Iti poti cladi singur fericirea.
 Nu ai nevoie de soare. O simpla ploaie nu te poate distruge.
 Acesta e un bagaj mic...Fericirea te asteapta intr-unul mare...
 Asculta-ti inima si gaseste-l.

2 iulie...my birthday

 Chipurile ar trebui sa fie o zi speciala...ziua mea...
 Dar nu e cum am planuit eu...
 Bine abia e 00:07 dar sunt sigura ca nu voi fi asa fericita astazi.
 De la marea petrecere la care visam am ajuns la o simpla plimbare cu cativa prieteni.
 Ceva sau cineva sigur imi va strica tot...
 Asa se intampla in fiecare zi; si nu cred ca ziua mea de nastere ar fi o exceptie.
 Deja e 00:18 si pe messenger numai trei persoane mi-au spus "La multi ani!"
 Minutele trec...si nu-mi gasesc ideile pentru a scrie.
 Ma tot gandesc la ce va fi maine...de fapt azi dar nu mai conteaza.
 Ce ma asteapta...
 Oare isi va aminti cineva de mine??

Rasarit...

            Mare...prieteni...o patura calda, departe de casa...noaptea predomina. Nisipul te invadeaza.
 Stelele se inmultesc fara ca tu sa-ti dai seama. Luna te vegheaza...
 Rasaritul e aproape...de mic ai vrut sa ai ocazia de-al vedea.
 Il vezi si-l compari cu o minge de foc...in jurul acestuia se joaca mii si mii de nuante apropiate lui.
 E ca in paradis...e de nedescris.
 Daca stau bine sa ma gandesc, comparatia de mai sus pot spune ca nu-i corecta.
 Dar...lasa la o parte varsta pe care o ai si foloseste-ti imaginatia.
 Tot ce-ti coloreaza mintea e ireal...dar corect.

Frig...

         Stai in fata oglinzii. Nu intelegi de ce nu se vede nimic.
 Deodata se deschide brusc fereastra...frigul de afara vrea sa-ti domine camera.
 Vrea sa se vada el in oglinda.
 Te acapareaza...fugi la semineu, o cana cu ciocolata calda si muzica in surdina.
 Aproape ai adormit cand te gaseste...iti este iar frig.
 De unde vine? De ce la tine?
 Acum realizezi ca-ti este dor de o persoana anume care candva iti tinea de cald chiar si cu vorbe.
 Nu ai vrut sa-l inlocuiesti insa frigul e mai puternic...te impinge in bratele viselor.
 Continua sa crezi astfel imi vei da dreptate si te vei vedea stand pe spate gandindu-te la vise spulberate.

Liniste...

       E un moment...e infinit.
 Te intristeaza, te face sa te gandesti la lucrurile care probabil iti lipsesc.
 E clipa in care te reculegi, descoperi in tine lucruri pe care altii nu le-ar fi vazut nici daca ar fi vrut.
 Oare de ce cand e liniste, nu te poti gandi la lucruri bune? De ce ai in minte doar zilele in care lacrimile iti curatau obrajii?
 Ei bine randurile acestea le-am scris in liniste si nu pot raspunde.
 Ma cuprinde o stare de melancolie si ceea ce de obicei imi place, se transforma in mintea mea in haos.
 Pare un haos organizat pentru ca nu deranjeaza pe nimeni; dar ma vad acolo bucurandu-ma de ele si totul pare altfel.
 Realizez ca linistea e curata...pura.

Intuneric...

       In fiecare seara sta in intuneric.
 Inchide ochii nu-i mai erau de folos.
 Atingand fiecare colt al camerei spune: "ochii sunt buni numai la lumina".
 Muzica e ceea ce umple cu lumina golul intunecat. In fiecare vers parca se regaseste.
 Privind pe fereastra observa ca luna inca ii mai este alaturi; vesnica prietena.
 Numara stelele...constata ca pe unele le-a numarat de doua ori...renunta...
 Nu-i place...
 Se intoarce la realitate si realizeaza ca totul curge mult prea repede si care-s rezultatele? Dar regretele?
 Intunericul o ajuta sa creasca, sa se maturizeze si sa descopere lucruri simple pentru ea cu care inteleptii si-au batut capul zile, ani, secole...

Absurd...

INTUNERIC:
O camera completa insa goala, muzica si mii de ganduri.

LINISTE:
O clipa de veselie. Mii de amintiri.

FRIG:
O privire pe geam. Realitatea.

NIMIC:
O mare furioasa. Stancile lovesc valul. Acesta moare zambind.

RASARIT:
O priveliste minunata si aceleasi amintiri. Alta persoana.

SOARE:
O scrisoare necitita rupta, si-n minte randurile din ea.

NORI:
O carare ce duce departe. Alta veste neplacuta.

PLOAIE:
O umbrela care lipseste. Sunt uda din cap pana in picioare.

CURCUBEU:
O lumina adusa de un inger. Iti da puterea infinita.

BEZNA:
O nelamurire.

Abisuri intunecate...

          Inima ta continua sa bata...ti-e dor de ea. Clipele de ieri, azi se preschimba in fum si scrum si iar nu ti-e bine.
 Lasi razele lunii sa-ti pecetluiasca o cheie pentru a-ti deschide inima, si in acelasi timp lasi soarele sa ti-o ascunda.
 Nu o vei uita, si nici amintirile de soare arse.
 E prea greu si incerci sa uiti, sa nu mai privesti pozele. Simti ca innebunesti uitandu-te la pereti; lacrimile curg si nu mai pot fi controlate.
 Stii ca e dragoste ce te poate atinge o singura data si simti ca e pe cale sa te paraseasca o viata intreaga.
 Desfati aripile albe inocente si revarsati sentimentele curate catre cei care merita.
 Chiar daca va pleca, o vei purta mereu in sufletul tau inecat in abisul etern cel intunecat.

Sufletul...

          Zacea pe podeaua rece...parea neinsufletita...
 Imi doream ca ea sa doarma si sa viseze...dar somnul parea exagerat de profund.
 Corpul ei parca-mi cerea sa o ajut, sa poata supravietui; dar sufletul ei era parca inexistent.
 Pentru cateva moemente a putut realiza unde se afla dar nu si motivul.
 O durea gandul ca poate nu se va mai ridica. Durerea fizica o simtea dar nu-i dadea importanta.
 E uluitor cata forta are...nu e vina ei si totusi nu o pot ajuta.
 Categoric e vie. Datorita sperantei...Nimeni nu i-o va lua vreodata.
 E bijuteria ei cea mai de pret si-o face frumoasa cat timp va trai.
 Speranta moare ultima. Sufletul...e mort deja.
 Daca-i daruiesti o iluzie isi va reveni total...

Timpul trece...

         Stai intins cu privirea atintita pe un punct fix.
 Nu intelegi de ce nu se vede nimic.
 Mintea iti joaca feste si-ti vezi trecutul pe tavanul alb.
 Ti se pare ireal dar in acelasi timp si real...Intinzi mana sperand ca vei atinge trecutul. Ai vrea sa-l schimbi, sa stergi ce-i rau si gresit pentru a-ti fi bine in prezent.
 Nu poti schimba nimic...
 Realizezi ca nu mai e la fel...simti ca cineva totusi te vede.
 Simti ca acel cineva te cunoaste cel mai bine si crede in tine. In ce poti tu.
 E ireal...e subconstientul.
 Vocea aceea nu-ti mai rasuna in ureche, n-o mai poti recunoaste.
 Te uiti iar in sus, in acelasi punct fix si vezi ca e totul in ceata. Usor, usor dispare...
 Asa incepi sa uiti si sa mergi mai departe...

Ideal...

         "Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tau si-ti voi spune daca-l iubesti sau nu".
 In acest citat, idealul reprezinta dorinta de ceva de neatins, visul indepartat sau chiar gandul la un lucru interzis.
 Ti-e frica de ideal, sau poate de gandul obscur care iti spune ca nu-l vei avea. El te cheama dar teama te depaseste.
 Daca speranta ca il vei intalni creste, sacrificiul devine tot mai puternic.
 Poti renunta la lucruri care alta data le vedeai importante, dar in comparatie cu idealul tau, nu semnifica nimic.
 Daca-ti iubesti idealul, chiar daca te stingi realizezi ca ai energie. Numai daca stii ca mai exista speranta si dorinta de a reusi sa obtii ce-ti lipseste.
 Deja te vezi acolo, dar ai senzatia ca sentimentele tale sunt intr-o continua lupta, ti-e teama de nereusita.
 Continui sa lupti...idealul ti se pare aproape; poate chiar e el.

Ai un inger cu tine...

  Iti trimit un inger...pentru fiecare furtuna din sufletul tau, ca sa iti aduca un curcubeu de lumina.
  Iti trimit un inger...pentru fiecare lacrima din inima ta, ca sa iti aduca un zambet.
  Iti trimit un inger...pentru fiecare nor din viata ta, ca sa iti arate ca dincolo de nori e soare.
  Iti trimit un inger atunci cand esti trist si ai nevoie de un umar pe care sa plangi, sa te descarci.
Sa ai cu cine sa vorbesti, sa te inteleaga cineva si sa nu te simti niciodata singur.
Sunt o multime de ingeri langa tine.
Ei stau si asteapta o mica rugaminte pentru a te ajuta.
Cand te simti obosit, slab, cand crezi ca esti la pamant, cineva vine si se aseaza o vreme langa tine.
Apoi te ridici ca sa poti merge si peste munti, cineva sa te ajute sa treci marile de furtuna, si iti spune..."Tu poti mai mult decat esti..."

Fericirea in iubire e iubirea insasi...

         Nu exista o reteta clasica a fericirii pe care stiind ca o urmezi ca atare vei putea sa fii fericit pentru totdeauna.
 Retetele fericirii difera de la unu la celalalt: de la cei mici la adolescenti, de la maturi la cei mai in varsta.
 Pentru a o obtine trebuie sa folosim:  incredere, imaginatie si mai continuati voi lista.
 In relatiile noastre sau in prieteniile de-o viata, descoperim ca-i dezamagim pe ceilalti, care la un moment dat ne vor dezamagi si ei la randul lor.
 Probabil te gandesti ca prin greselile pe care le faci, ii vei pierde.
 Daca unele vieti formeaza un cerc perfect, altele i-au forme pe care nu le putem intelege.
 Fiecare viata o afecteaza pe cealalta iar aceasta o afecteaza pe urmatoarea.
 Lumea e plina de povesti si de retete de succes despre ce ar trebui sa faci ca sa fii fericit.
 Dar toate povestile sunt toate una...
 Povestea ta !

Greseli...

       Poti gresi...e ceva firesc.Nu te judeca nimeni.De fapt...gresesc.
Rectific:nu ar trebui sa te judece nimeni.
Toti facem greseli si unii uita de ele,le sterg din minte iar cand e lumea mai draga apare ceva inoportun care-ti distruge buna dispozitie.
Exact,nu suntem ceea ce ne vad altii.
Suntem mai presus de parerile celor din jur.Nu ar trebui sa ne adaptam si sa traim din vorbele lor.
Fii ceea ce-ti place...ce-ti doresti...
Maturizeaza-te si treci peste toate obstacolele.
Loviturile primite,te vor face mai puternic.

Ce nu-mi place...

Nu suport sa tipe cineva la mine. Ma enervez extrem de tare.
Nu suport sa fiu data la o parte si sa fiu inlocuita.
Nu suport sa fiu mintita in legatura cu ceva grav sau cand e vorba de sentimente.
Nu suport neincrederea.
Nu suport haosul...galagia.
Nu suport certurile. Nici la randul meu sa ma cert.
Nu suport distanta.
Nu suport oamenii falsi...cu doua fete.
Nu suport sa astept.
Nu-i suport pe cei care nu se tin de promisiuni.
Nu-i suport pe cei care ii judeca pe ceilalti.
Nu suport ca intamplarile din viata noastra sunt asezate de destin.

Intrebari...

De ce simti numai fiori cand persoana pe care o iubesti spune recele "nu"?
De ce o persoana simte nevoia sa se minta singura...dar e constienta de realitate?
De ce asteptam mereu ceva?
De ce suntem mereu dezamagiti de cineva?
De ce visele mele mereu sunt innegrite?
De ce nu e macar o pata de culoare?
De ce vreau ceva si nu stiu cum sa ajung acolo?
De ce in vis cand mai ai putin si ajungi unde vrei,te trezesti?
De ce gresim cand ne indragostim de cine nu trebuie?
De ce chiar si dupa ce aceea persoana nu iti mai da nici o speranta, tu inca tii la ea?
De ce cerul e albastru si nu mov?
De ce cand o persoana te respinge tot la ea te duci de cate ori te primeste sau ai ocazia?
De ce luna fuge dupa soare?
De ce trebuie sa simti ca se gandeste cineva la tine?
De ce cei care vor sa primeasca iubire nu sunt vazuti niciodata?
De ce exista lacrimi?
De ce cand te uiti in ochii unei persoane iti dai seama de starea ei chiar daca incearca sa exprime altceva?
De ce exista dragoste?
De ce te simti mai bine cand saruti?
De ce inchizi ochii cand saruti?
De ce vrei sa te simti cea mai iubita persoana de pe lume?
De ce cand spui TE IUBESC nu simti cu adevarat ce inseamna?
De ce dai sperante unei persoane de frica sa nu o dezamagesti prea devreme?
De ce iti doresti prea multe de la cineva care nu poate darui?
De ce te indragostesti dupa un sarut?
De ce iti dai seama prea tarziu de anumite chestii?
De ce stai cu o persoana care nu conteaza pentru tine...dar tu pentru ea esti totul?
De ce exista frica...cand poate predomina indiferenta?
De ce exista deprimarile?
De ce te indragostesti cand stii ca persoana poate saruta pe altcineva?
De ce exista persoane care i-au in batjocora cuvantul IUBIRE?
De ce cand iti este greu ai nevoie de oricine?
De ce te iubesc stiind ca nu e bine ceea ce fac?
De ce nu ascultam cuvintele celor din jur?
De ce supa o zi de vorba cu cineva ai impresia ca il cunosti de o viata?
De ce cand te indragostesti de o persoana nu-i zici niciodata?
De ce adormi gandindu-te la cineva, iar cand te trezesti tot acolo e mintea?
De ce acum si nu mai tarziu?
De ce atunci cand plangi vrei pe cineva langa tine?
De ce simti nevoia sa fii luat in brate, sa simti ca nu mai este nimeni in jurul tau?
De ce vrei sa simti caldura sufletului chiar si bataile inimii?
De ce vrem sa obtinem ceva daca vom pierde totul?

......De ce nimeni nu poate raspunde la aceste intrebari??.....

Familia...

Poate unii nu recunosc, dar familia este cel mai frumos dar pe care il putem primi.
 Cand te gandesti la familie, stii ca ai pe cineva alaturi de tine, gata sa te ajute.
 Nu o poti cumpara...o primesti usor dar trebuie sa stii sa o pretuiesti.
 Daca intrebi inteleptii ce este familia iti vor spune ca e ceva divin...eu cred ca e ceva unic.
 Familia nu o poti inlocui cu nimic. Nici macar toti prietenii din lume nu se compara cu caldura din suflet cand stii ca ai o familie.
 Nu-ti dai seama cat de importanta e decat atunci cand o pierzi...observi sa lipseste ceva...la inceput nu stii exact ce.
 Poate parintii sunt uneori mai severi...dar trebuie sa ne gandim ca ne vor binele si ca la un moment dat si noi vom fi in locul lor.
 Acum nu-i intelegem...
 Oricum ar fi ei, trebuie sa-i apreciem; de asemenea si eforturile pe care le fac pentru binele nostru.
 Dupa parerea mea, familia este pe primul loc in viata oricarei persoane.

Tot raul spre bine...

...Trist, doare, e departe de ceea ce-ti doreai tu; ai face orice sa schimbi asta, sa intorci situatia in favoarea ta.
 Ai muta muntii, ai merge pana la capatul pamantului doar ca sufletul tau sa fie linistit si bucuros.
 Dar nu se intampla intotdeauna asa cum ne dorim. Lacrimi, tristete, frustrare, regrete, durere, suferinta planeaza peste tot, fara sa mai lase vreo urma de stralucire.

 Totul e gri, fara contur, culoare sau lumina...Nimic nu mai e potrivit, nimic nu mai are gust...
 Se scurg zile, saptamani, nimic nu se schimba...durerea e tot acolo, simti corpul amortit timpul pare ca sta in loc, soarele nu-si mai arata chipul...
 Perdeaua de tristete se risipeste. Nu mai doare atat de tare...sufletul obosit de atata durere se zbate sa renasca...
 Dorinta il face puternic si-l ajuta sa revina la ce era nu demult.
 Trec alte luni si viata se vede altfel. Nimic nu e intamplator; si oricat de dureros ar parea momentul, viata ne arata ca a fost doar spre bine.

Altruism...

Exista altruism pe lumea asta? Sau este doar un cuvant ce descrie un ideal? S-a gandit cineva vreodata la asta? Daca folosim cuvantul fara ca macar sa ne dam seama ca nu are o baza? Da, este opusul egoismului...si ce-i cu asta?
 Toata lumea spune ca face lucruri altruiste, poate nu des, dar cu siguranta ca le face.
 Ganditi-va mai bine. Sunteti siguri de asta? Dati-mi un exemplu.
 Deja nu mai stiti ce sa spuneti...eu da.
 Poti sa-mi spui ca donezi bani, ca vizitezi orfelinate si ca-ti dedici week-endurile batranilor de la azil...Nimic nu conteaza; nu se i-a in considerare.
 Toate actele de caritate au un efect asupra ta: iti ridica respectul de sine...iti ofera incredere. Deci, din nou, este vorba despre tine.
 Tot ce faci in viata are legatura numai cu tine. TIE sa-ti fie bine, TU sa fii fericit, TU sa dormi bine noaptea, la TINE sa se gandeasca lumea...sa se invarta totul in jurul tau.
 Nu exista altruism, este doar o notiune utopica.

Ipocrizia...

Ce castiga oamenii ipocriti? Pentru cat timp?
 Nu se gandesc ca atitudinea pe care o afiseaza ii va trada in timp? Cum e sa traiesti in minciuna, creand o imagine complet falsa?
 M-am intrebat mereu...
 In ultima vreme am tot intalnit astfel de oameni. Ipocrizia striga in gura mare, dar ei sunt prea concentrati la strategia lor ca sa mai vada micile scapari care-i tradeaza.
 Trebuie sa fie al naibii de obositor sa te gandesti sa fii mereu altcineva.
 Oricare ar fi rezultatul, pretul mi se pare mult prea mare...pacat ca ipocritii nu au cum sa vada asta.
 Uneori e prea obositor sa porti o masca...
 Imi spunea cineva, candva ca: "mincinosii au o memorie foarte buna, ca sa nu se incurce in propriile minciuni".
 Ei incearca sa fie ceva ce nu-i reprezinta si sa-i placa oamenii pentru masca pe care o afiseaza; pacat...fiindca in intimitate aceste masti cad.
 Cel mai bine este sa-i ignori...poate asa isi vor da seama unde gresesc.

Ironie...

"Ironia te face temut, dar nu popular."
 Am sesizat ca ironia este diferita de batjocora, e mai serioasa, mai inteligenta, mai rafinata.
Poate fi amara si chiar poate fi indreptata spre sine. Nu construieste nimic dar distruge totul; este o masca a inteligentei cu ajutorul careia putem lovi pe neasteptate.
 Totusi reprezinta si anumite moduri de a privi lumea.
 Ironic esti si atunci cand te prefaci indiferent fata de toate lucrurile din jur si totusi le dai atentie zi de zi, sau sa intelegi ca nimic din ceea ce te inconjoara nu conteaza si totusi sa alegi sa traiesti ca si cum ar conta.
 Nu e ilegat sa fii ironic...dar asta nu-ti da dreptul sa ranesti persoane cu vorbele. Nu esti nimeni sa ranesti pe cineva.
 Despre lucrurile importante nu se scrie si nici nu se vorbeste cu ironie.

Nefericire...

"Daca stim sa primim cu sufletul deschis bucuriile, daca asteptam mereu insetati fericirea, trebuie sa stim a primi si loviturile si nenorocirile, trebuie sa ne asteptam si la nefericire."
 "Nefericire"...este un cuvant obscur dar cunoscut de oricine. Pot spune din propria experienta ca e un sentiment intalnit la orice varsta. Oricat de frageda ar fi.
 Chiar daca esti un suflet inocent si lipsit de aparare, esti inconjurat de oameni naivi si egoisti care prefera sa-ti faca rau, pentru binele lor. Unii poate sunt impinsi de nevoi spre o prapastie a desconsiderarii aproapelui.
 Acum stau si privesc in trecut si retraiesc fiecare nod din gat pe care l-am inghitit cu seninatate.
 Nefericirea alcatuieste un portret sinistru al copilariei mele si al amintirilor.
 Nici o persoana nu este salvata de acest sentiment; daca as putea as scapa persoanele dragi de nefericire si as pastra-o pentru mine. Dar sunt constienta ca nu pot.
 Nefericirea face parte din mine...imi tulbura sufletul si-mi amesteca sentimentele, cum ar fi :fericire, tristete chiar si ura.
 Nu mai inteleg ce simt, ce gandesc dar in curand voi afla.
 Voi face ceea ce multora le este frica: imi voi cladi un chip mai fericit prin fapte marunte si delicate.

Creatii...sentimente...ganduri

In concertul vietii, partitura ei inseamna simpla tacere, murmurul dulce in lumina lunii sau catecul visator in amurg.
 Cand e soare afara umplu tot din jur cu rasete,cu tot ce-i bun si seara simt nevoia sa scriu despre asta. Despre cum m-am simtit facand lucruri bune.
 Cand ploua simt nevoia sa plang pana adorm sau pana raman fara lacrimi. Sunt nostalgica, melancolica, sensibila...si as vrea sa-mi fie cineva alaturi sa ma stranga in brate si sa-mi stearga lacrimile.
 Dar asta nu se intampla...nimeni nu intelege cum ma simt...si atunci scriu despre asta.
 Daca impart cu voi ceea ce scriu poate veti observa ca aveti aceeasi stare uneori.
 Simt nevoia sa plec departe...sa alerg...sa nu ma vada nimeni.
 Majoritatea cred ca sunt puternica. In ochii lor nimic nu ma doboara...asta pentru ca nu le-am aratat cum ma simt de fapt.
 Poate veti remarca voi....

Viata la scoala...

Am crescut... mama probabil a vazut o artista in mine si m-a inscris la Liceul de Arta. Am luat probele... dar am avut de invatat 2 melodii; totusi aveam 7 ani.
Mergeam la aceeasi scoala cu fratele meu mai mare; bine, el era la liceu.
Eu terminam orele de curs mai devreme si il asteptam inca 2 ore sa mergem impreuna acasa.
Cand intram la el in clasa, toate colegele lui erau in jurul meu... va dati seama ca numai la ora nu erau ele atente.. erau ocupate cu parul meu si-mi faceau tot felu de codite.
Ajungeam acasa... si fratele meu ma "tortura" cu cea vioara ,sa studiez. O detestam. Visam sa fiu pianista.
Nu am stat decat 2 ani la Liceul de Arta apoi i-am spus mamei ca vreau la o scoala normala. Fara profesor de teorie, fara profesor de vioara.
M-a inscris la scoala NR. 41. Ciudat acolo invatase si fratele meu in gimnaziu.
Imi placea la noua scoala... era si aproape de casa, colegii erau OK nu am avut probleme cu ei.
Trec 2 ani si vin la scoala 2 antrenori de handbal. Selectau fete pentru echipa.
A doua zi m-am dus, la fel si zilele urmatoare. Imi placea. Asa ca m-am decis sa ma transfer la Liceul Sportiv.
Nu puteam sa practic handbal in clasa a V-a.
M-am inscris la baschet... in primul semestru aveam 2 antrenamente unul dupa altul... unu la baschet si dupa la handbal... dar nu am mai rezistat... era obositor. Asa ca am ramas la baschet... si asa am ajuns sa invat la Liceul cu Program Sportiv. Unde invat si in momentul de fata.

Despre mine...

Buna ziua dragi cititori.

Va multumesc in primul rand pentru ca va obositi sa-mi cititi articolele.
Multi dintre voi, chiar si prieteni nu ma cunoasteti indeajuns.
Ce stiti despre mine:
"-Ma numesc Danila Mihaela, dar majoritatea imi spun Myk sau Minnye. M-am nascut in Romania, mai exact, in orasul Galati."
Pai eu invat la Liceul cu Program Sportiv, la profil sportiv, practicand baschetul.
Daca intrebi pe cineva de LPS, iti va spune ca la acest liceu nu se invata ca doar se practica sport. Ei bine se inseala toata lumea. E un liceu ca oricare altul, doar ca pe langa orele de curs noi mai avem si antrenamente plus deplasarile in competitii.
Oricum, liceul este OK si la fel sunt si "sportivii" din el.
Pasiunile mele...
In primul rand sportul. Imi ocupa mult timp si de aceea in cursul unui an petrec foarte putin timp cu prietenii. Numai in vacanta ce mai am timp pentru mine si ei.
O a doua pasiune e muzica. Ma pot lauda putin, si sa spun ca am invatat 2 ani la Liceul de Arta Dimitrie Cuclin. Am studiat vioara chiar daca aveam o atractie fata de pian.
Dar spre surprinderea multora momentan ma pasioneaza muzica house, si chiar visez sa fiu DJ.
Nu multi stiu, probabil numai profa de romana care e de nota 100; imi place mult sa scriu, sa ma exprim liber pornind de la un simplu cuvant, o simpla idee.
Asta a fost doar pentru inceput. Va v-oi spune mai multe despre mine, dar toate la timpul lor.
Citind randurile de mai sus, vei crede ca ma cunosti. Ei bine numai la suprafata. Sentimentele si gandurile raman nedescoperite.