Ganduri de jurnal...

      Astazi va fi diferit. Trebuie sa fie.

 Va zambi, si va fi real.

 Zambetul ei va spune "sunt bine, multumesc," "da, ma simt mult mai bine."

Nu va mai fi fetita trista. Va fi noua, altcineva.

 E singurul mod in care o poate scoate la capat.

 A trecut ziua. A trebuit sa spuna "n-am nimic, mersi," de cel putin 37 de ori.

 Si n-a spus-o nici macar o data. Dar nimeni n-a observat.

 Cand cineva te intreaba "ce faci" nu vor cu adevarat un raspuns.

 Si-a pierdut controlul astazi. Tot ce a pastrat ascuns inauntru a venit in graba la suprafata.

 Daca nu scrii ce patesti uiti; iar amintirile sunt prea importante.

 Nu s-ar fi putut insela mai grav; a crezut ca daca va zambi, va reusi sa-si croiasca drumul.

 Pretinzand ca totul va fi bine.

 A avut un plan, a vrut sa schimbe ceea ce a fost. Sa-si creeze o viata drept cineva fara trecut. Fara durere.

 Cineva plin de viata. Dar nu este chiar asa usor. Lucrurile rele raman cu tine.

 Nu poti scapa de ele, oricat de mult ai vrea.

 Tot ce poti face e sa fii pregatit pentru bine. Ca atunci cand soseste, sa-l inviti inauntru deoarece ai nevoie de el.

No Name Crew...

Am intrat in acest grup...pot spune ca m-am integrat.

 Imi placea mult ce faceam alaturi de ei.

 Erau ca o familie...cu bune cu rele.

 Existau si certuri dar pasiunea pentru dans invingea orice obstacol.

 Regret foarte mult ca am facut parte din "No Name Crew" numai doua zile.

 Doua antrenamente care mi-au trezit ambitia spre abis.

 Alaturi de ei am observat ca dureaza putin un moment de fericire...dar e de neuitat.

 Cand incepeam repetitiile, eram trup si suflet acolo...uitam de tot ce era afara...dincolo de sala.

 Toata lumea s-a purtat frumos cu mine. M-au ajutat sa invat.

 Imi pare foarte rau ca a trebuit sa renunt la visul meu.

 Ca de obicei a trebuit sa intervina ceva.

 Sper ca ei sa aiba mult succes in ceea ce fac.

 Au muncit mult sa ajunga pana aici si presimt ca vor fi cei mai buni.

Cuvinte...

          O vezi...ramai profund remarcat. Te simti atras de privirea ei si simti ca te cutremuri cand e langa tine.
 Sentimentele sunt de vina.
 A fost dragoste la prima vedere.
 Stai si-ti amintesti cuvintele ei, spuse in ziua in care v-ati cunoscut.
 Preferi sa va intelegeti doar din priviri. Probabil cuvintele in clipa de fata sunt de prisos.
 Nu le mai gasesti.
 E un basm pentru tine si iti doresti sa fie realitatea.
 Orice cuvant rostesti, dezvaluie sentimentele tale.
 Clipele frumoase le vei imparti cu ea, iar cele urate le vei alunga de langa dragostea voastra.
 In zilele in care nu-i intalnesti privirea, sufletul tau plange mai mult ca ploaia.
 Vrei ca ea sa stie ca o vei iubi pentru totdeauna. Dar cuvintele iar dispar.
 Poate va fi mai usor sa-i arati ce simti.

Ura din suflet...

         Pentru tine totul parea roz.
 Poate a fost, sau poate...doar o minciuna.
 Fericirea poate fi inselatoare.
 Toata lumea parca-ti ascundea lucruri, chiar si prietenii.
 In mare parte, nu ti-au spus adevaru pentru ca sigur ai fi suferit.
 Sentimentele tale erau puternice.
 Insa, tot din jur se intuneca...nu mai vedeai partea frumoasa a lucrurilor.
 E foarte greu.
 Ai nevoie de cineva care sa fie aici, sa te ridice cand simti ca pici.
 E posibil sa-si fi bagat mana destinul si "te loveste" un alt "tu".
 Presupun ca te intrebi daca e real.
 Nu te atasezi la inceput deoarece in sufletul tau predomina:  frica, tristetea, ura, suferinta.
 Te rogi sa nu te dezamageasca intr-un final ca toti ceilalti.
 Dar daca e "tu",  nu o va face; stii foarte bine asta.
 Realizezi ca merita sa pierzi un lucru daca vei castiga ceva mult mai bun; exact ce-ti trebuie.
 Tine-ti aproape stelele care te completeaza.
 Nu e tocmai totul perfect, dar o sa fie.

Mandria...

          "Mandria este apararea autonomiei personalitatii impotriva mediocritatii disperate si obraznice."
 Unii in viata, castiga mandria pe meritul lor.
 Au daruit material sau spiritual si au primit in schimb lucruri marete si mult mai valoroase.
 De fapt, oricine ar putea fi mandru...de tara, de familie, chiar si de propria persoana.
 Mandria proprie poate fi interpretata gresit de catre persoanele negative din viata de zi cu zi.
 Si aici nu e vorba de anturaj. Ma refer la oricine.
 De ce tu ai parte de tot ce ti-ai dorit si ei nu?
 Uneori te simti vinovat...de ce tu si nu ei?
 Poate s-au nascut ghinionisti.
 Fii mandru ca ei si nu tu.
 Ai grija sa nu te atace lacomia.
 Din moment ce ai un atuu, foloseste-l si ajuta-i pe cei care au nevoie.
 Te vei simti cu mult mai mandru.

Pe dos...

        Vrei sa scrii...sa te descarci.
 Ideile iti curg in minte. Dar ghinion, pixul fuge de pe foi.
 Nu-i plac gandurile din aceasta seara.
 Fara el nu ai nimic.
 Deschizi o carte cu poezii si citesti. Dai pagini la rand cu o viteza uluitoare.
 Cauti un vers in care sa regasesti starea actuala in el.
 O inchizi dezamagita.
 Gandurile inca te urmaresc.
 Te uiti in jur...alte foi scrise, aruncate fara logica, nimic nu mai e logic fara pix.
 Continui sa-ti cauti cel mai fidel prieten.
 Cu el ai putea face din noapte zi, din apa foc, din vis realitate.
 Dar astazi pixul nu vrea.
 Inchide ochii si maine va fi altfel.

Bezna...

         Bezna te loveste...lumina bizara pare ca se stinge.
 A disparut!
 Te uiti in fata...intuneric.
 In spate...intuneric.
 In stanga si-n dreapta acelasi lucru.
 Stai si te gandesti. In situatia de fata cu ce te-ai putea compara...
 Un copil...nu! El e intotdeauna inconjurat de lume.
 O floare...nu! Ea radiaza de fericire. Stiu, suna ciudat dar culorile ei te fascineaza.
 Pana la urma...nu te mai gandesti. Nu gasesti nimic.
 Te uiti iar in jur. In sus...
 Observi un cer plin de stele.
 Numai una singura vede prin tine. Parca si tu vezi prin ea.
 Ai remarcat la ea ce-ti lipseste tie.
 E steaua ta...Te completeaza si te ridica atunci cand te simti la pamant.

Ploaie...

            Cand eram mici, ploaia ne speria.
 In imaginatia noastra, fulgerul era personajul cel rau iar tunetul, scavul acestuia.
 Ca in orice poveste, sunt si eroi...parintii care ne luau in brate si ne pupau pe frunte pentru a ne linisti.
 Acum, oameni "maturizati", vedem ploaia ca pe un nimic.
 Nu ne afecteaza...nu vedem partile rele ale acesteia.
 Acum nu mai simtim nevoia sa fim luati in brate...sa ne simtim protejati.
 Ploaia nu mai poate apropia pe nimeni.
 Ar trebui sa gandim iar ca un copil si poate va fi o lume mai buna.
 Dar nu cred ca o simpla ploaie e de folos...

Curcubeu...

        In lumea mea inseamna putere.
 E in razboi cu vremea rea si o invinge.
 Dupa picaturile pline cu tristete, apare el cu acele culori jucause care accentueaza frumusetea naturii.
 Suntem mici si aratam cu degetul spre el mirati, in timp ce tragem de maneca parintii pentru a se bucura alaturi de noi.
 E ceva frumos...ireal...
 Adultii uita sa se bucure alaturi de noi, sunt prea ocupati cu treburile lor.
 Crestem...si la randul nostru avem copii.
 Dupa ploaie...iar apare.
 Alte chipuri fericite aduse cu el.
 Ciudat e ca faci exact ce nu-ti placea cand erai copil.
 Iti vei da seama ce este cand te va lovi un deja vu.

Nori...

          O carare ce duce spre nefericire.
 Incearca sa nu pasesti.
 Stiu...e totul trecator...dar gandeste-te la clipele in care pune stapanire pe viata ta sau pe fericirea care-ti apartine.
 Norii...aduc ploaie...
 Nefericirea...aduce suferinta...
 Nu-mi place ploaia; la fel ca suferinta, e rece si cand ma atinge imi da fiori.
 E neplacut...e inutil...
 Iti poti cladi singur fericirea.
 Nu ai nevoie de soare. O simpla ploaie nu te poate distruge.
 Acesta e un bagaj mic...Fericirea te asteapta intr-unul mare...
 Asculta-ti inima si gaseste-l.

2 iulie...my birthday

 Chipurile ar trebui sa fie o zi speciala...ziua mea...
 Dar nu e cum am planuit eu...
 Bine abia e 00:07 dar sunt sigura ca nu voi fi asa fericita astazi.
 De la marea petrecere la care visam am ajuns la o simpla plimbare cu cativa prieteni.
 Ceva sau cineva sigur imi va strica tot...
 Asa se intampla in fiecare zi; si nu cred ca ziua mea de nastere ar fi o exceptie.
 Deja e 00:18 si pe messenger numai trei persoane mi-au spus "La multi ani!"
 Minutele trec...si nu-mi gasesc ideile pentru a scrie.
 Ma tot gandesc la ce va fi maine...de fapt azi dar nu mai conteaza.
 Ce ma asteapta...
 Oare isi va aminti cineva de mine??

Rasarit...

            Mare...prieteni...o patura calda, departe de casa...noaptea predomina. Nisipul te invadeaza.
 Stelele se inmultesc fara ca tu sa-ti dai seama. Luna te vegheaza...
 Rasaritul e aproape...de mic ai vrut sa ai ocazia de-al vedea.
 Il vezi si-l compari cu o minge de foc...in jurul acestuia se joaca mii si mii de nuante apropiate lui.
 E ca in paradis...e de nedescris.
 Daca stau bine sa ma gandesc, comparatia de mai sus pot spune ca nu-i corecta.
 Dar...lasa la o parte varsta pe care o ai si foloseste-ti imaginatia.
 Tot ce-ti coloreaza mintea e ireal...dar corect.

Frig...

         Stai in fata oglinzii. Nu intelegi de ce nu se vede nimic.
 Deodata se deschide brusc fereastra...frigul de afara vrea sa-ti domine camera.
 Vrea sa se vada el in oglinda.
 Te acapareaza...fugi la semineu, o cana cu ciocolata calda si muzica in surdina.
 Aproape ai adormit cand te gaseste...iti este iar frig.
 De unde vine? De ce la tine?
 Acum realizezi ca-ti este dor de o persoana anume care candva iti tinea de cald chiar si cu vorbe.
 Nu ai vrut sa-l inlocuiesti insa frigul e mai puternic...te impinge in bratele viselor.
 Continua sa crezi astfel imi vei da dreptate si te vei vedea stand pe spate gandindu-te la vise spulberate.

Liniste...

       E un moment...e infinit.
 Te intristeaza, te face sa te gandesti la lucrurile care probabil iti lipsesc.
 E clipa in care te reculegi, descoperi in tine lucruri pe care altii nu le-ar fi vazut nici daca ar fi vrut.
 Oare de ce cand e liniste, nu te poti gandi la lucruri bune? De ce ai in minte doar zilele in care lacrimile iti curatau obrajii?
 Ei bine randurile acestea le-am scris in liniste si nu pot raspunde.
 Ma cuprinde o stare de melancolie si ceea ce de obicei imi place, se transforma in mintea mea in haos.
 Pare un haos organizat pentru ca nu deranjeaza pe nimeni; dar ma vad acolo bucurandu-ma de ele si totul pare altfel.
 Realizez ca linistea e curata...pura.

Intuneric...

       In fiecare seara sta in intuneric.
 Inchide ochii nu-i mai erau de folos.
 Atingand fiecare colt al camerei spune: "ochii sunt buni numai la lumina".
 Muzica e ceea ce umple cu lumina golul intunecat. In fiecare vers parca se regaseste.
 Privind pe fereastra observa ca luna inca ii mai este alaturi; vesnica prietena.
 Numara stelele...constata ca pe unele le-a numarat de doua ori...renunta...
 Nu-i place...
 Se intoarce la realitate si realizeaza ca totul curge mult prea repede si care-s rezultatele? Dar regretele?
 Intunericul o ajuta sa creasca, sa se maturizeze si sa descopere lucruri simple pentru ea cu care inteleptii si-au batut capul zile, ani, secole...

Absurd...

INTUNERIC:
O camera completa insa goala, muzica si mii de ganduri.

LINISTE:
O clipa de veselie. Mii de amintiri.

FRIG:
O privire pe geam. Realitatea.

NIMIC:
O mare furioasa. Stancile lovesc valul. Acesta moare zambind.

RASARIT:
O priveliste minunata si aceleasi amintiri. Alta persoana.

SOARE:
O scrisoare necitita rupta, si-n minte randurile din ea.

NORI:
O carare ce duce departe. Alta veste neplacuta.

PLOAIE:
O umbrela care lipseste. Sunt uda din cap pana in picioare.

CURCUBEU:
O lumina adusa de un inger. Iti da puterea infinita.

BEZNA:
O nelamurire.