In fiecare seara sta in intuneric.
Inchide ochii nu-i mai erau de folos.
Atingand fiecare colt al camerei spune: "ochii sunt buni numai la lumina".
Muzica e ceea ce umple cu lumina golul intunecat. In fiecare vers parca se regaseste.
Privind pe fereastra observa ca luna inca ii mai este alaturi; vesnica prietena.
Numara stelele...constata ca pe unele le-a numarat de doua ori...renunta...
Nu-i place...
Se intoarce la realitate si realizeaza ca totul curge mult prea repede si care-s rezultatele? Dar regretele?
Intunericul o ajuta sa creasca, sa se maturizeze si sa descopere lucruri simple pentru ea cu care inteleptii si-au batut capul zile, ani, secole...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu