[Distanta...]

          La inceput crezi ca ii poti rezista.
 Te loveste o iluzie, aratandu-si o infatisare asemeni unei sperante.
 Cunoscutii observa ca radiezi de fericire. Simti ca pentru prima oara esti fericit.
 Totul din jur parca pluteste in prezenta ta.
 Dar cat crezi ca va rezista toate astea?
 Dupa parerea mea, doi ani. Nu mai putin pentru ca e iubire adevarata. Nu mai mult pentru ca razboiul il castiga distanta. Are alaturi dorul.
 Deja fericirea de la inceput se transforma in suferinta curata.
 Visul frumos in care traiai se preschimba intr-un cosmar din care nu te mai poti trezi.
 Pentru tine personal, nu conta distanta; fericirea era totul...
 Dar conteaza si de cei de langa tine.
 Asta datorita faptului ca nu esti egoist.
 Trece un timp si rana nu poate fi vindecata. Te intrebi de ce...credeai ca daca durerea e mai mare decat iubirea pe care i-o purtai, vei trece peste trecut. Sau mai exact...peste EA.
 Nu reusesti...ce mai poti face?
 Cauti fericirea in bratele altei fete. Iar nu reusesti.
 Ramane EA in mintea si sufletul tau.
 Totusi mai incerci sa vorbesti cu ea, poate mai exista o speranta.
 Pentru ea nimic din trecut nu mai conteaza.
 Te simti sfasiat pentru a doua oara.
 Nu are logica...credeai ca e iubire ceea ce simte pentru tine.
 Poate a fost...si poate va fi...