miercuri, 30 iunie 2010

Timpul trece...


         Stai intins cu privirea atintita pe un punct fix.
 Nu intelegi de ce nu se vede nimic.
 Mintea iti joaca feste si-ti vezi trecutul pe tavanul alb.
 Ti se pare ireal dar in acelasi timp si real...Intinzi mana sperand ca vei atinge trecutul. Ai vrea sa-l schimbi, sa stergi ce-i rau si gresit pentru a-ti fi bine in prezent.
 Nu poti schimba nimic...
 Realizezi ca nu mai e la fel...simti ca cineva totusi te vede.
 Simti ca acel cineva te cunoaste cel mai bine si crede in tine. In ce poti tu.
 E ireal...e subconstientul.
 Vocea aceea nu-ti mai rasuna in ureche, n-o mai poti recunoaste.
 Te uiti iar in sus, in acelasi punct fix si vezi ca e totul in ceata. Usor, usor dispare...
 Asa incepi sa uiti si sa mergi mai departe...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu