Angel - Feelings,words,thoughts

       Au trecut 6 luni de cand nu am mai scris...

 Nu inteleg nici eu motivul: timp am avut destul, inspiratie...rareori ma loveau cuvinte.

 Pana sa incep iar sa desenez picaturi de cuvinte nu am putut respira.

 Am plecat, am alergat, am sarit, am zburat...respiratia mi-a fost luata dar am supravietuit.

 Cum ar fi o lume fara aer...

 Fara animale cu fete triste care cauta o mangaiere, iar tie iti face ziua mai buna gandul ca le poti oferi aceea magaiere.

 Toti am avea nevoie de cate ceva...de exemplu un inger al milei care sa ne gaseasca, singurul care ne poate citi povestea, singurul care ne cauta la momentul potrivit.

 Tot ce am vrut sa spunem...tot ce am vrut sa facem...tot ce am vrut sa simtim...sa iubim...ar fi fost prabusit acum.

 Chiar o tragedie...

 Pentru o lume careia sa nu-i fie teama de propriile sentimente, ganduri, vorbe...avem nevoie doar de un inger!...

Fairytale...M-D

           Nu am crezut niciodata in povesti...toate aveau "Happy End" si realitatea e total diferita.
 Insa cred intr-o singura poveste si sper sa nu se termine niciodata.
 The Story:
 Totul a inceput ca o joaca de copii...ai spune ca asa ceva e imposibil, insa dragostea nu are varsta.
 Dar fara sa aberez voi merge mai departe.
 Avand in vedere ca se jucau in fata blocului impreuna cu alti prieteni, poti crede ca este doar ceva copilaresc.
 Fata se indragosteste fara sa vrea de baiat, si el de ea. Dar nu au avut curajul sa spuna acest lucru.
 Trec saptamani...Luni...
 Dupa 6 ani el revine in tara si totodata in inima ei.
 Se reindragostesc unul de altul intr-un timp foarte scurt...Nici lor nu le vine sa creada.
 Pentru ea clipele petrecute alaturi de el sunt magice, minunate, superbe si sentimentele sunt din ce in ce mai puternice.
 El a trebuit din nou sa plece si acum vor astepta sa fie din nou impreuna..unul langa altul...
 Daca nu as fi trait aceasta poveste nu as fi crezut-o...

~I don't believe in fairytales, but I believe in our story!~

Destiny...

Crezi in iubire sau in destin?
 In viata mea aceste doua cuvinte au fost cu adevarat rivale!
 Cand totul parea sa se insenineze, ma atinge destinul si imi distruge fericirea.
 Datorita lui am avut multe de pierdut, am format mari si oceane insa am invatat sa merg mai departe.
  In unele momente am simtit ca nu ma mai pot ridica, nu mai pot trece pierdicile...insa nu stiu cum, dar am reusit!.
 Ce pot spune...cred in iubire, sunt convinsa ca va trece orice obstacol, va exista in fiecare "film".
 Dar nu reusesc sa-mi dau seama de ce cred si in destin...nu inteleg de ce a facut ceva bun pentru mine...
 Nu incerca niciodata sa intelegi destinul pentru ca nu o vei face!
 Dupa mii si mii de iluzii desarte, imi intinde o mana si imi deschide ochii spre noi orizonturi.

D esi
E ste
S ubtil,
T recutul
I ntervine
N eincetat

Deci...Iubire sau Destin..?