Privirea...

          Se zice ca privirea nu te minte.
 Poti spune un lucru, iar ochii tai sa dezminta ceea ce ai zis.
 Stiu...nu o faci intentionat.
 De multe ori am vazut asta...asa nu am crezut vorbele, numai gandurile.
 Cand constat ca privirile rup tacerea, realizez ca vorbele ar fi in plus.
 Nu dau doi bani pe cuvinte...incerc sa ma ascund de ele...dar totul e in zadar. Ma urmaresc pas cu pas.
 Nu prea pot schimba asta...presupun ca ar trebui sa le accept, dar sa constientizez ca realitatea e alta.
 Privirea...te poate face sa zambesti, sa iubesti, chiar sa fii fericit.
 Dar pe de o parte, o privire te intristeaza, te dezamageste si intr-un final sa versi lacrimi.
 Pana la urma ce e de facut? Sa asculti privirile sau vorbele.
 Vei afla raspunsul cand vei citi in ochii mei. Fie ca vrei fie ca nu, imi vei vedea privirea.
 Se reflecta in aceste randuri.