Nefericire...

"Daca stim sa primim cu sufletul deschis bucuriile, daca asteptam mereu insetati fericirea, trebuie sa stim a primi si loviturile si nenorocirile, trebuie sa ne asteptam si la nefericire."
 "Nefericire"...este un cuvant obscur dar cunoscut de oricine. Pot spune din propria experienta ca e un sentiment intalnit la orice varsta. Oricat de frageda ar fi.
 Chiar daca esti un suflet inocent si lipsit de aparare, esti inconjurat de oameni naivi si egoisti care prefera sa-ti faca rau, pentru binele lor. Unii poate sunt impinsi de nevoi spre o prapastie a desconsiderarii aproapelui.
 Acum stau si privesc in trecut si retraiesc fiecare nod din gat pe care l-am inghitit cu seninatate.
 Nefericirea alcatuieste un portret sinistru al copilariei mele si al amintirilor.
 Nici o persoana nu este salvata de acest sentiment; daca as putea as scapa persoanele dragi de nefericire si as pastra-o pentru mine. Dar sunt constienta ca nu pot.
 Nefericirea face parte din mine...imi tulbura sufletul si-mi amesteca sentimentele, cum ar fi :fericire, tristete chiar si ura.
 Nu mai inteleg ce simt, ce gandesc dar in curand voi afla.
 Voi face ceea ce multora le este frica: imi voi cladi un chip mai fericit prin fapte marunte si delicate.